Aceasta veritabila catedrala a Bucegilor, dateaza de la sfarsitul secolului al-XVII-lea , fiind prima constructie din spatiul actualei statiuni. Ctitorita de Spatarul Mihail Cantacuzino la intoarcerea sa de la Muntele Sinai, monumentul va primi acelasi nume, romanizat insa, devenind Manastirea Sinaia . Trecuta prin foc si sabie de-a lungul timpului...
Aceasta veritabila catedrala a Bucegilor, dateaza de la sfarsitul secolului al-XVII-lea , fiind prima constructie din spatiul actualei statiuni. Ctitorita de Spatarul Mihail Cantacuzino la intoarcerea sa de la Muntele Sinai, monumentul va primi acelasi nume, romanizat insa, devenind Manastirea
Sinaia . Trecuta prin foc si sabie de-a lungul timpului, insa ramanand mereu in picioare, manastirea reprezinta astazi un veritabil muzeu de arta si spiritualitate romaneasca. Arhitectura de tip brancovenesc si pictura originala fac din acest monument ortodox un loc ideal pentru observarea vechii culturi romanesti. Manastirea
Sinaia este scoica sub blazonul careia s-a slefuit Perla Carpatilor.
Ctitorul Manastirii este Spatarul Mihail Cantacuzino, din familia boierilor Cantacuzini. Acesta, insotit de familia sa, a efectuat un pelerinaj la locurile sfinte, lerusalim si Nazaret, ajungand pana la Muntele Sinai, unde a vizitat o veche manastire ortodoxa, cu hramul Sfanta Caterina, ce data din secolul al IV-lea. Intors in tara, si impresionat de ceea ce a vazut, s-a hotarat sa construiasca in muntii romanesti o manastire care sa poarte acelasi nume ca si muntele Sinai. In peregrinarile sale prin tara a poposit la sihastrii din zona actualei statiuni, si fermecat de frumusetea locurilor a decis ca aici va fi locul viitoarei manastiri. A pastrat chiar si numele Sinai, dar intr-o varianta romanizata, si anume Sinaia. Manastirea
Sinaia este inchinata sfintei Fecioare Maria, si, ulterior, denumirea
Sinaia s-a extins si asupra localitatii. Constructia manastirii a durat 5 ani, din 1690 pana in 1695. Scopul amplasarii in acest loc a manastirii era unul dublu: in primul rand trebuia sa fie o fortareata de aparare si de protectie pentru drumul comercial existent de-a lungul Vaii Prahovei, drum care facea legatura intre doua mari orase ale epocii, Bucuresti si Brasov, iar, in al doilea rand, de a asigura un adapost numerosilor pustnici existenti in muntii Bucegi. Initial, manastirea a fost construita pentru a adaposti 12 calugari, dupa exemplul lui lisus Hristos care a avut 12 Apostoli, insa. odata cu trecerea timpului, numarul calugarilor a crescut, fiind necesara construirea unei alte manastiri si a altor spatii de locuit. Noua constructie care poarta astazi numele de "Curtea Noua", a fost realizata intre anii 1843 si 1846, datorita eforturilor staretilor Ioasaf si Paisie. In timpul razboiului ruso-turc din 1736-1739, manastirea a fost parasita de calugari si argati de frica cotropitorilor.
